capricii în alb-negru cu lumină şi umbră

(jocul era să te prinzi de ceva să nu-i laşi pe ceilalţi să te dărâme
mă împinsesei de perete era frig mi se întăreau sfârcurile, brusc
creşteam aşa de repede)

plantam flori în ghiveci, scrumam mereu pe lângă
/să nu mai vorbim/, mi-ai spus, /hai să facem dragoste/

pustietatea vămii toamna târziu, în dimineţile cu rouă
frunzele de ceai sunt vii

iarna câinii au apucături de lupi,privire incertă
te-am domesticit,te-am domesticit
şi m-am înstrăinat de mine

mă tot întrebam la ce te gândeai pe un tren spre casă
te uitai autoritar nu-mi vorbeai deloc ca şi cum
ne întorceam învinşi dintr-o luptă care nu ne aparţinea
(atunci te-am iubit cel mai mult)

şira spinării – lăcaşul meu de cult
/ştiai că sunt doar o târfă/
a urlat ea şi a aruncat cu viniluri în draperi vechi
într-un film mut

înfigeam beţişoare parfumate în ghivechi, scrumam mereu pe lângă

2011-02-03