autoportret

moartea mă cară-n spinare agale şi oricîte ceaiuri apuc mîinile tremură şi tac şi tac şi tac cu buzele
întredeschise

genunchi ţin căni în echilibru nostalgic ştiu despre tine atît cît să-mi împletesc oasele

moartea mea e o femeie frumoasă nemaivăzută merge deabuşilea printr-un labirint alb negru
şi infuzii de ceai ne inundă claritatea despre ea i ştiu doar mînecile largi şi vii din muşeţel
şi palmele reci mai reci ca-le mele

pe extremitatea picioarelor două tărtăcuţe verzi ca doi pumnii vărgaţi

cu picioarele întredeschise îţi voi vorbi despre moartea mea
cu ceşti vărsate şi toate hainele aruncate pe geam voi explica nebunia
cu părul roşu şi sînii verzi te voi lăsa să faci dragoste cu ea prin mine

trebuia să îţi spun toate astea ca şi cum ai fii aici labirintul ăsta are oglinzi mă vad des şi multiplu
călăresc multe femei nici una nu-i a ta

pe curburi albe sfori în noduri marinăreşi tu şi moartea mea osificaţi fără să vreţi în mine
o sete nervoasă de păcat



2011-05-04

trei oameni de perdea: compoziţie cubică

actul I

se chinuia lumina să-şi farmece orbii
aveau pleoapele fierbinţi

ţi-am spus într-una te iubesc
azi cred c-am secat

pumnii cu mere înfloresc
degete între verbe şi vertebre

sus-jos sus în josul
tălpi de liftieră
învaţă pe de rost liniştea dintre etaje


actul II

abuzam de o sticlă goală
aerul din ea nu vroia neam să iasă afară
dacă spargi sticla, te omor

vreau să-mi facă bunica cremă de cacao
azi o să ningă pe după-amiază,scrie-n ziar

vreau să îmi facă
nu nu cred să ningă

cacao! vreau să îmi facă
îţi fac eu, îmbracă-te azi ninge citeşte
nu nu îmi faci tu/ vreau să îmi facă
nu se poate/ nici măcar un fulg

vreau
nu mai vrei nimic/trebuie iar să cumpărăm lemne

bucătăria asta-i aşa de gri
e întunecoasă nu gri/ e întuneric şi încă
nu ninge nici un

vreau
fulg/ ah da cacao, vrei cacao
nu cred/ dragă să mai avem, nu ştiu cum o facea

vreau
o cacao cu morţii, cer prea mult

draga mea
ai înnebunit/
e imposibil să ningă


2011-02-22

preludio

"femei cu frică de Dumnezeu şi pantofi roşii"
eleonora îşi învăţa feciorii să facă dragoste
numai cu femei ritualice


"sânii mei sunt mici, crăcănaţi şi prea albi"
se gândise într-o noapte înainte să moară.


pe gaura cheii lanţul ei de perle - blestem:
eleonora bea ceai singură cu picioarele în
ligheanul singurătăţii


2011-02-05

capricii în alb-negru cu lumină şi umbră

(jocul era să te prinzi de ceva să nu-i laşi pe ceilalţi să te dărâme
mă împinsesei de perete era frig mi se întăreau sfârcurile, brusc
creşteam aşa de repede)

plantam flori în ghiveci, scrumam mereu pe lângă
/să nu mai vorbim/, mi-ai spus, /hai să facem dragoste/

pustietatea vămii toamna târziu, în dimineţile cu rouă
frunzele de ceai sunt vii

iarna câinii au apucături de lupi,privire incertă
te-am domesticit,te-am domesticit
şi m-am înstrăinat de mine

mă tot întrebam la ce te gândeai pe un tren spre casă
te uitai autoritar nu-mi vorbeai deloc ca şi cum
ne întorceam învinşi dintr-o luptă care nu ne aparţinea
(atunci te-am iubit cel mai mult)

şira spinării – lăcaşul meu de cult
/ştiai că sunt doar o târfă/
a urlat ea şi a aruncat cu viniluri în draperi vechi
într-un film mut

înfigeam beţişoare parfumate în ghivechi, scrumam mereu pe lângă

2011-02-03

intimitate

ți-am spus aici la mașina asta veche de scris am să îți scriu povestea
mi-ai spus aici pe gardul ăsta vechi am să îți scrijelesc numele
desigur că nimic din toate astea nu a fost adevărat

ryan şi noi am vrea o sylvia plath

e un timp prielnic
sa tânjești după tine
să te speli în sângele tău
nicio compatibilitate nu știe sensul cuvintelor din adevărata poveste

mi-ai spus aici pe banca asta îmi vei spune că mă iubești
desigur că nimic din toate astea nu s-a întâmplat

din timpul ăsta e prielnic să muști iubito
pe timpul ăsta e prielnic să îl asculți la ureche
aici nu e momentul să te urci într-un tren oarecare

păstrează-mă acasă într-o pungă cu ciocolată de crăciun
la ora asta trebuie să te împarți în mai multe puncte cardinale
dar nici o compatibilitate nu-ți va fura direcția

e timp prielnic
să bei în tine ceai roșu
să-ți faci din coloană brad
și din vertebre daruri pentru cei morți


ți-am spus aici în colțul asta am să aprind tămâie dimineața
mi-ai spus aici pe obrajii tăi se va citi printre rânduri
o carte udă și câteva șine de tren

2010-12-21