marți, 25 mai 2010

plonjéu sau frică de întuneric

îmi imaginam adesea femei elastice
le făceam melc - ele vorbeau din ce în ce mai rar
în adînc e întuneric
vorbiţi vă rog femei din ciorapii voştri de damă
vorbiţi vă rog să nu mă sperii

*
ţineai o dată un pendul în mînă
doamne ce îţi mai plăcea să te joci
aruncă pendulul în geam sparge-l
ameţeala e singurul pas spre adînc
scrie-mi o amuletă pe trup
*

sunetul se năştea din extremităţile femeii-melc
un zgomot ca o pată neagră
umbrele-ncepuseră să vorbească cu noi
întunericul se prefăcea în lumină
femeia intra încet în spirala ei

urlă-mi o vrajă tatuează-mi-o în trup
ca atunci cînd întunericul se preface în altă lumină
să am o cochilie de melc în care să intru
şi să-mi imaginez femei voluptoase în ciorapi subţiri

o lungă ameţeală în ciuda plăcerilor: nepăsare

1.
mi-ai promis o blăniţă lîngă calorifer
unde să-mi numeri oasele în proces de dezgheţ
ţi-am cerut ciocolată topită
n-ai vrut să-mi aduci decît
după ce mi s-au dezgheţat ochii

2.
stau cu spatele gol lipit de calorifer
şi te gîndeşti dacă îmi frig suficient de tare plămînii
îmi aprind o ţigară praf şi aşchii îmi gîdilă fesele
ţi-am cerut o scrumieră mi-ai spus în sictir să arunc pe jos
* casa noastră se strică dar stăm cu chirie

3.
mi-ai umplut buricul cu ceară în timp ce dormeam
dimineaţă m-ai trimis la oraş ca pe o scrisoare
eu o somaleză străină cu ochii pierduţi în tine
ţi-am adus plăcinte cu brînză şi caise coapte
* de la un timp nici nu mai vorbim ne înţelegem prin semne

4.
ne uitam pe vederi la poştă eu mă uitam la plante exotice
m-ai tras de fustă şi mi-ai dat o palmă - am roşit
tu te-ai înţepat într-o aşchie de pe jos
* acasă iar goală sprijinită de calorifer coca-cola
din ce în ce mai mult scrum pe lîngă

5.
am uitat de tot să comunicăm ne stafidim în mişcare
unul lîngă altul din cînd în cînd ne ungem cu ceară
sau ne muşcăm de încheieturi verificîndu-ne pulsul
ne mai dăm cîte-o sărutare-n creştetul capului prea multă lumină
prea mult alb prea multă neştiinţă
* prea mult scrum în odaia plăcerilor pierdute

sînt un bar unde vii să îţi laşi poveştile

sînii mei îmbibaţi în alcool
buzele mele din care cresc frunze de tutun

razne de oameni au voie să tresară în mine
din încheieturile întinse se nasc tulpini de bambus
vîrfurile degetelor dau rod de tutun proaspăt
îmi muşc singură încheieturile palmei
în mine nu mai e aer
pielea-mi respiră prin clorofilă

în cap mi se aprind tăciuni
m-ascund în pod de ochii oamenilor răi
mi-e teamă să nu dau foc la casă

sînt un bar
unde vii liniştit să îţi laşi poveştile