răspunsuri

1.
obișnuiam să ne dăm alte nume
tu erai crash the ripper înainte
să mă cunoști eram roșie - o apă
ce n-a cunoscut niciodată pirați
ai scufundat în mine o mașină veche
de scris nimeni să nu-ți știe povestea

2.
eram la un gard mâncat de termite
dincolo de el grădina edenului
ne-am plimbat mult am uitat gardul
nu ai scris nimic nicăieri într-un fel
simțeai că nu-mi ști numele adevărat

3.
în august eram într-un tren spre bucurești
încercai să mă citești ca pe un roman furat
am notat mai târziu într-o vamă pe un zid
o mărturisire astfel încât deși abia ne știam
ne-am prăbușit amândoi la sfârșitul unei lupte

4.
pe o punte ce ducea în noapte

white wolves

suntem două animale blânde
bem ceai
roșu
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

actul 1
vina
lipește
extremitate la extremitate
podiș la podiș
șiră la șiră
singurătate la singurătate
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

ne punem capetele chele pe
cearceafuri
albe
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

actul 2
lumina
sfâșie
somnul tău scurt
pumnul tău greu
atinge ușor pământul
în momentul
plecării
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

fiecare bucată din noi există
și asta e doar măsura
foamei
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

actul 3
crashing down
the streets
bem ceai în ceainărie
suntem două animale blânde
sub acoperire
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

casual metaphysics shutter

i crashed with you at the end of the war

și te-ai aruncat cu mine / după mine în saltul major

țarâna aia rece / ca de obicei mâinile mele: reci

[dar între mine și tine: un flux accelerat]


ne-am spus atât de multe în colțul privirii încât
colțul buzei de sus germinează pui de castani.
*
burta umflată și întărită cu pruncul oaselor tale
am timp să te învăț pe de rost / zi-mi că am timp
`ai. dragostea mea - să-ți faci din măduva mea
cunună de legat ochii într-o parte`
~*~
suntem
două uzine pierdute / abandonate
alb / negru înainte de explozie
*
am timp să te învăț pe de rost? am timp?
zi-mi numărătoarea inversă.

november sun

the angels are calling your name - păcatul muzical
noaptea mă strigă bunica pe nume ca atunci ultima oară
mama spune că de mine s-a bucurat cel mai mult să mă vadă
eu dormeam cu ea. creșteam lângă ea în pat ca o joardă de pepeni

duminica nu-mi place să strâng masa sau mâinile oamenilor
sau să rămân singură.


fiecare pas cu tine mi s-a imprimat pe talpă
acum în loc de amprente, amintiri cu tine cu oamenii noștri morți

ceai de lămâie. și corpul meu nu mai suportă tutunul.
mă muști mă scoți din neant. și frica mă lasă în pace

într-o dimineață de duminică vom deschide geamul larg
vom trage în piept aproape tot cerul îmi vei acoperi ochii
și tot ce a mai rămas din oameni ne va curge prin sânge

rest in peace

ne-au murit bunicile

iar eu dintr-o puzderie de credinţe ce mocnesc în mine nu fac decît să aprind lumînări ţigări şi focul sub ibricul de ceai
aşa se duc zilele mele în care rămîn singură mă cuibăresc în cămară între ceştile murdare de cafea şi farfuriile de aseară
scrumez în chiuvetă urmăresc muştele aştept să vii pe la mine

încă nu-i simt lipsa
încă o mai aud noaptea cum geme încet lîngă mine
şi teama mea prelungă de întuneric înghite zîmbete senine

sper că eşti bine bătrîno
şi umbli liberă după mirosul de cafea proaspătă şi coceni uscaţi în spatele nostru complet negru
visăm că ne strîngi la pieptul tău zvelt cu mîinile alea pătate de soare care ne-au crescut pe toţi

ne-au murit bunicile băiatule
ne-au murit la toţi
s-au dus în pămînt au luat şi copilăria cu ele

fum alb de winston blue tămîie parfumată şi candele în care arde liniştit ulei sfînt

au murit pui
s-au dus
aşa mai fac bunicile cîteodată
după ce sădesc în noi flori de credinţă
şi-şi pregătesc puii pentru un drum lung