rest in peace

ne-au murit bunicile

iar eu dintr-o puzderie de credinţe ce mocnesc în mine nu fac decît să aprind lumînări ţigări şi focul sub ibricul de ceai
aşa se duc zilele mele în care rămîn singură mă cuibăresc în cămară între ceştile murdare de cafea şi farfuriile de aseară
scrumez în chiuvetă urmăresc muştele aştept să vii pe la mine

încă nu-i simt lipsa
încă o mai aud noaptea cum geme încet lîngă mine
şi teama mea prelungă de întuneric înghite zîmbete senine

sper că eşti bine bătrîno
şi umbli liberă după mirosul de cafea proaspătă şi coceni uscaţi în spatele nostru complet negru
visăm că ne strîngi la pieptul tău zvelt cu mîinile alea pătate de soare care ne-au crescut pe toţi

ne-au murit bunicile băiatule
ne-au murit la toţi
s-au dus în pămînt au luat şi copilăria cu ele

fum alb de winston blue tămîie parfumată şi candele în care arde liniştit ulei sfînt

au murit pui
s-au dus
aşa mai fac bunicile cîteodată
după ce sădesc în noi flori de credinţă
şi-şi pregătesc puii pentru un drum lung